După ce începi să observi, să faci pauză, să accepți, să delegi și să reformulezi gânduri, apare inevitabil un moment în care te vezi clar.
Și atunci apare riscul:
- să te critici
- să te judeci
- să spui „ar fi trebuit să știu mai bine”
👉 Aici intervine auto-compasiunea.
Blândețea față de tine nu este slăbiciune.
Este siguranță internă.
Controlul se întărește atunci când:
- te critici
- te presezi
- nu îți permiți greșeala
Auto-compasiunea face exact opusul.
- capacitatea de a fi de partea ta
- modul în care ai vorbi cu cineva drag
- acceptarea imperfecțiunii umane
👉 Nu înseamnă să scuzi orice.
👉 Înseamnă să nu te rănești pe tine în procesul de schimbare.
Ce NU este auto-compasiunea?
- lene
- lipsă de responsabilitate
- victimizare
👉 Auto-compasiunea susține creșterea, nu o oprește.
Cum arată lipsa blândeții?
- „De ce sunt așa?”
- „Iar am greșit.”
- „Nu sunt în stare.”
- tensiune internă constantă
👉 Acestea reactivează controlul și frica.
Cum arată blândețea în viața reală?
Exemplu 1:
Ai reacționat automat → în loc de critică spui:
„A fost greu. Învăț.”
Exemplu 2:
Nu ai reușit să aplici ce ți-ai propus → spui:
„Este un proces.”
Exemplu 3:
Observi o limită personală → nu te forțezi peste ea.
Un adevăr important
Nu poți construi o viață mai calmă
vorbindu-ți cu violență.
👉 Vocea interioară este mediul tău intern.
Schimb-o și controlul slăbește.
Exercițiu practic – Ziua 17
Schimbă vocea
Când observi autocritica, întreabă-te:
„Așa i-aș vorbi cuiva drag?”
Apoi reformulează într-o variantă mai blândă:
- „E greu acum.”
- „Fac tot ce pot.”
- „Nu trebuie să fie perfect.”
Spune asta în gând sau cu voce joasă.
Întrebări de autoobservare:
- Cum îmi vorbesc când greșesc?
- Ce se schimbă când sunt mai blând(ă)?
- Ce parte din mine are nevoie de susținere, nu de control?
Blândețea nu te slăbește.
Te stabilizează.
Iar un sistem intern stabil
nu mai are nevoie de control excesiv.
