Îmi dau voie să simt fără să mă judec.
Poate că, de multe ori, ai învățat să ascunzi ceea ce simți.
Să fii puternică atunci când îți este greu.
Să zâmbești când, în interior, ești tristă.
Să spui „sunt bine” chiar și atunci când ceva din tine spune că nu este chiar așa.
Poate ai auzit că trebuie să fii pozitivă, să nu te consumi, să nu te enervezi, să nu plângi.
Și, fără să îți dai seama, ai început să privești anumite emoții ca pe ceva ce trebuie corectat sau eliminat.
Dar emoțiile nu sunt greșeli.
Ele sunt mesaje.
Tristețea poate să îți arate că ai pierdut ceva important.
Furia poate să îți spună că o limită a fost depășită.
Frica poate să îți arate că ai nevoie de siguranță.
Bucuria poate să îți dezvăluie ceea ce îți aduce energie, sens și apropiere.
Nicio emoție nu apare fără un motiv, chiar dacă uneori motivul nu este evident imediat.
Asta nu înseamnă că fiecare emoție îți spune exact ce este adevărat sau că trebuie să acționezi imediat în funcție de ea.
Înseamnă doar că merită să o asculți înainte să o respingi.
Îmi dau voie să simt nu înseamnă că îmi las emoțiile să îmi conducă viața.
Înseamnă că le observ.
Le numesc.
Le accept prezența.
Și apoi aleg cum vreau să răspund.
Când apare o emoție puternică, pot să mă opresc câteva secunde și să mă întreb:
Ce simt acum?
Ce s-a întâmplat înainte să apară această emoție?
Unde o simt în corp?
De ce am nevoie?
Poate am nevoie de odihnă.
Poate de liniște.
Poate de o conversație sinceră.
Poate de o limită.
Poate de apropiere.
Poate doar de timp pentru a înțelege ce se întâmplă.
Uneori nu avem nevoie să rezolvăm imediat ceea ce simțim.
Uneori avem nevoie doar să ne permitem să simțim.
Pot să fiu tristă și să am grijă de mine.
Pot să fiu furioasă și să aleg să nu rănesc.
Pot să simt frică și să fac, totuși, un pas mic înainte.
Pot să fiu dezamăgită și să continui.
Emoțiile mele nu mă definesc. Ele fac parte din experiența mea.
Vor veni și vor pleca.
Unele vor fi plăcute.
Altele vor fi dificile.
Dar toate îmi pot oferi ocazia să mă cunosc mai bine.
Cu cât învăț să îmi accept emoțiile, cu atât pot deveni mai conștientă de nevoile mele.
Și cu cât mă înțeleg mai bine, cu atât pot face alegeri mai potrivite pentru mine.
Nu trebuie să fiu mereu bine.
Nu trebuie să fiu mereu puternică.
Nu trebuie să am întotdeauna răspunsurile.
Îmi dau voie să fiu om.
Îmi dau voie să simt.
Îmi dau voie să mă opresc.
Îmi dau voie să cer ajutor.
Îmi dau voie să învăț din ceea ce trăiesc.
Și, mai ales, îmi dau voie să nu mă mai judec pentru emoțiile mele.
Îmi dau voie să simt.
Îmi dau voie să înțeleg.
Îmi dau voie să cresc.
Astăzi, în loc să te întrebi:
„De ce simt asta?”
încearcă să întrebi:
„Ce încearcă această emoție să îmi spună?”
