Controlul nu este un defect de caracter.
El apare ca răspuns la nesiguranță.
Când corpul sau mintea percep un posibil pericol (emoțional, relațional, existențial), apare un impuls automat:
„Trebuie să fac ceva. Trebuie să țin lucrurile sub control.”
Astfel, controlul devine un mecanism de protecție, nu o alegere conștientă.
- Controlul se naște atunci când încrederea este slabă, iar frica este activă.
Surse frecvente ale nevoii de control:
Exemplu:
– pierderea unei relații
– pierderea controlului asupra imaginii tale
– pierderea stabilității
- Controlezi ca să nu pierzi.
Exemplu:
– verifici de mai multe ori
– amâni decizii
– te temi să delegi
- Controlezi ca să nu greșești.
Exemplu:
– ai crescut într-un mediu imprevizibil
– ai fost criticat(ă) frecvent
– ai învățat că „dacă nu ești atent(ă), ceva rău se întâmplă”
- Controlul a fost cândva necesar.
Exemplu:
– nu ai încredere în tine
– nu ai încredere în ceilalți
– nu ai încredere în viață
- Controlul devine substitut pentru încredere.
Exemplu:
– planificare excesivă
– rigiditate
– rezistență la schimbare
- Controlul creează iluzia stabilității.
Controlul nu dispare prin forțare, ci prin siguranță.
Cu cât corpul se simte mai în siguranță,
cu atât nevoia de control scade.
Exercițiu practic – Ziua 3
- Conectarea cu sursa
Completează în jurnal:
„Când simt nevoia să controlez, cel mai des îmi este teamă de __________.”
Apoi întreabă-te:
- Este această frică actuală sau veche?
- Ce ar avea nevoie acum de la mine: control sau siguranță?
Întrebări de autoobservare:
- Ce pierdere încerc să evit prin control?
- Ce experiență din trecut se activează?
- Unde nu am suficientă încredere?
