Rezistența la insulină

Ideea de bază

Insulina este cheia.
Celulele sunt ușa.

În rezistența la insulină:

• cheia există
• ușa există
• dar ușa nu se mai deschide bine

Glucoza rămâne mai mult în sânge, iar corpul produce și mai multă insulină.

Ce încearcă corpul să facă?

Nu „strică” nimic.
Se protejează.

Mesajul intern este:

„Nu e sigur să folosim energia acum.
Mai bine o păstrăm.”

Cum apare?

Rezistența la insulină apare treptat când:

• mâncăm foarte des
• sărim mese și apoi compensăm
• dormim puțin
• trăim în stres cronic
• suntem în control permanent
• corpul e în alertă prea mult timp

Stresul este la fel de important ca mâncarea.

Ce se întâmplă în corp?

• glicemia rămâne mai mare
• insulina crește tot mai mult
• arderea grăsimilor scade
• apare oboseala
• foamea devine haotică

Slăbitul se blochează.

Ce NU este rezistența la insulină?

• nu este lipsă de voință
• nu este „mănânci prea mult”
• nu este un corp defect

Este un mecanism de protecție.

Cum se îmbunătățește?

Nu prin forță, ci prin siguranță metabolică:

• mese regulate
• somn suficient
• stres mai mic
• ritm previzibil
• mișcare blândă

Când corpul simte că nu mai e în pericol,
celulele încep din nou să „audă” insulina.

Rezistența la insulină nu este o problemă de mâncare.
Este o problemă de context.

Când contextul se schimbă,
corpul cooperează.