Nu toate emoțiile cer o soluție
Suntem obișnuiți să căutăm imediat o soluție atunci când apare o emoție neplăcută.
Suntem triști și vrem să ne distragem.
Suntem furioși și vrem să schimbăm situația.
Suntem anxioși și vrem să știm sigur că totul va fi bine.
Suntem dezamăgiți și încercăm să găsim rapid un motiv pentru care lucrurile s-au întâmplat.
Dar nu toate emoțiile trebuie rezolvate.
Unele au nevoie, mai întâi, să fie simțite și înțelese.
O emoție nu este o problemă care trebuie eliminată cât mai repede. Este un răspuns al organismului și al minții la ceea ce se întâmplă în interiorul sau în exteriorul nostru.
Uneori, tristețea are nevoie de timp.
Uneori, furia ne arată că o limită importantă a fost încălcată.
Uneori, frica ne atrage atenția asupra unui lucru pe care îl percepem ca amenințător.
Uneori, dezamăgirea apare pentru că realitatea nu a corespuns unei așteptări.
Dacă încercăm să eliminăm imediat emoția, putem pierde mesajul pe care îl poartă.
În loc să spui:
„Nu ar trebui să mă simt așa.”
încearcă:
„Ce se întâmplă cu mine acum?”
Observă unde simți emoția în corp.
Poate ai tensiune în umeri.
Poate simți presiune în piept.
Poate ai nod în gât.
Poate respirația devine mai rapidă.
Aceste senzații sunt informații importante despre starea ta.
Apoi încearcă să numești ceea ce simți.
„Sunt furios.”
„Sunt trist.”
„Mi-e teamă.”
„Sunt dezamăgit.”
Simplul fapt că poți identifica și numi emoția poate crea puțin mai mult spațiu între tine și ceea ce simți.
Nu mai ești doar „copleșit”.
Începi să observi: „Eu simt copleșire acum.”
Este o diferență importantă.
Emoția este o parte din experiența ta, dar nu este întreaga ta identitate.
Și nu trebuie să iei fiecare decizie în timp ce emoția este la intensitate maximă.
Poți să îi oferi timp.
Poți respira.
Poți amâna un răspuns.
Poți ieși la o plimbare.
Poți vorbi cu cineva.
Poți scrie ceea ce simți.
Poți pur și simplu să stai câteva minute cu emoția fără să încerci să o schimbi.
Aceasta este o formă de reglare emoțională.
Nu înseamnă să nu mai simți.
Înseamnă să poți rămâne prezent(ă) cu ceea ce simți fără să fii obligat(ă) să reacționezi imediat.
Uneori, după ce emoția este ascultată, intensitatea ei scade natural.
Și atunci apare ceva foarte valoros: claritatea.
Poți vedea mai bine ce ai nevoie, ce limită trebuie pusă, ce conversație trebuie purtată sau dacă, de fapt, nu trebuie să faci nimic în acel moment.
Poate că astăzi nu ai nevoie să scapi de emoția ta.
Poate ai nevoie să o asculți.
Întrebarea de astăzi:
Ce emoție încerc să îndepărtez în loc să o ascult și ce ar putea încerca să îmi spună?
