SÂMBĂTĂ – Testimonial

„Am învățat să nu mai fiu împotriva mea.”

O clientă mi-a spus la începutul colaborării:

„Credeam că problema mea este că nu am suficientă disciplină. Încep ceva, mă țin câteva zile, apoi renunț și mă simt vinovată. Credeam că trebuie să mă controlez mai mult.”

Am început să privim lucrurile puțin diferit.

În loc să ne concentrăm doar pe ceea ce făcea, am început să observăm ce se întâmpla înainte.

Când apăreau acele comportamente?

Ce simțea?

Ce gândea?

De ce avea nevoie în acele momente?

A descoperit că, de multe ori, nu lipsa disciplinei era problema.

Când era obosită, încerca să obțină energie prin mâncare.

Când era stresată, căuta ceva care să o ajute să se liniștească.

Când se simțea copleșită, amâna lucrurile care îi păreau prea dificile.

Când spunea „da” tuturor, ajungea să nu mai aibă timp pentru ea.

Începuse să lupte cu aceste comportamente fără să se întrebe ce încercau ele să îi transmită.

Așa că am schimbat întrebarea.

În loc de:

„De ce fac iar asta?”

a început să se întrebe:

„De ce am nevoie acum?”

Uneori răspunsul era odihnă.

Alteori era o pauză.

Uneori avea nevoie să spună „nu”.

Alteori avea nevoie să vorbească cu cineva sau pur și simplu să își acorde câteva minute fără să facă nimic.

Nu toate lucrurile s-au schimbat imediat.

Au existat zile în care a revenit la vechile comportamente.

Diferența era că nu se mai pedepsea pentru asta.

A început să privească fiecare moment ca pe o informație, nu ca pe un eșec.

În loc să spună:

„Iar am stricat tot.”

își spunea:

„Ce s-a întâmplat astăzi? Ce pot învăța din asta?”

Și, treptat, ceva important s-a schimbat.

Nu doar comportamentele ei.

S-a schimbat relația cu ea însăși.

După câteva săptămâni mi-a spus:

„Am realizat că am petrecut ani întregi încercând să mă schimb luptând împotriva mea. Acum învăț să fiu de partea mea.”

Pentru mine, aceasta este una dintre cele mai importante forme de vindecare a relației cu sine: să nu mai transformăm fiecare greșeală într-o dovadă că nu suntem suficient de buni.

Schimbarea durabilă nu se construiește prin critică permanentă.

Se construiește prin conștientizare, răbdare, consecvență și respect față de tine.

Poți să îți dorești mai mult de la tine fără să te respingi pe tine.

Poți să îți recunoști greșelile fără să te definești prin ele.

Poți să te schimbi fără să te urăști pentru cine ai fost.

Uneori, cel mai important pas înainte este să încetezi să mai fii propriul tău adversar.

Să începi să fii de partea ta.

Întrebarea de astăzi:

În ce situație din viața ta ai putea, în loc să te critici, să te întrebi cu sinceritate: „De ce am nevoie acum?”