SÂMBĂTĂ – TESTIMONIAL

„Am crezut că nu pot. Apoi am început cu un singur pas.”

Când cineva începe un proces de schimbare, de multe ori nu vine cu multă încredere.

Vine cu îndoieli.

„Nu știu dacă voi reuși.”
„Am mai încercat.”
„Nu am suficientă voință.”
„Poate eu nu pot.”

Și este de înțeles.

Poate ai încercat de mai multe ori să schimbi ceva și, după o perioadă, ai revenit la vechile obiceiuri.

Poate ai început cu entuziasm, dar ai renunțat când rezultatele nu au apărut suficient de repede.

Poate ai ajuns să crezi că problema este la tine.

Dar ce s-ar întâmpla dacă, de data aceasta, nu ai mai încerca să schimbi totul?

Dacă ai începe cu un singur pas?

Exact asta se întâmplă în multe dintre poveștile de transformare pe care le întâlnesc în coaching.

Oamenii vin pentru un rezultat concret.

Vor să slăbească.

Vor mai multă energie.

Vor să facă mișcare.

Vor să mănânce mai bine.

Dar, în spatele obiectivului, există adesea o dorință mai profundă:

„Vreau să simt că pot avea din nou încredere în mine.”

Și această încredere nu apare întotdeauna înainte de schimbare.

Uneori apare după ce începi.

Primul pas poate fi foarte mic.

O masă pregătită diferit.

O plimbare de 10 minute.

Un pahar cu apă.

O oră de culcare mai potrivită.

O conversație pe care ai amânat-o.

Un „nu” spus atunci când ai nevoie să pui o limită.

Un „da” spus unei oportunități pe care înainte ai fi refuzat-o.

Fiecare alegere este o dovadă că poți face ceva pentru tine.

Și, cu fiecare pas, începi să construiești ceva mai important decât rezultatul imediat:

încrederea în propria capacitate de a acționa.

Poate că la început spui:

„Nu pot.”

Apoi:

„Pot să încerc.”

După un timp:

„Pot să continui.”

Și poate, într-o zi:

„Uite cât am reușit!”

Aceasta este una dintre cele mai frumoase transformări.

Nu pentru că totul devine ușor.

Ci pentru că începi să te vezi diferit.

Începi să înțelegi că o zi dificilă nu înseamnă eșec.

Că o alegere mai puțin bună nu anulează toate celelalte alegeri.

Că poți reveni.

Că poți învăța.

Că poți încerca din nou.

Și că nu trebuie să fii sigur(ă) că vei reuși pentru a începe.

Curajul nu înseamnă absența îndoielii.

Uneori înseamnă să faci primul pas chiar și atunci când îndoiala este încă acolo.

Așa începe schimbarea.

Nu cu:

„Pot să fac totul.”

Ci cu:

„Pot să fac următorul pas.”

Iar următorul pas este suficient pentru astăzi.

Întrebarea de astăzi:

Ce ai putea face dacă, în loc să îți spui „nu pot”, ți-ai spune: „pot să încerc”?

Leave a comment