Învăț să las loc pentru ceea ce nu pot controla.
Trăim într-o lume în care suntem obișnuiți să căutăm răspunsuri, să facem planuri și să încercăm să avem control asupra lucrurilor care ni se întâmplă.
Și, într-un fel, este firesc.
Controlul ne poate da senzația de siguranță.
Când știm ce urmează, când avem un plan și când putem anticipa lucrurile, ne simțim mai liniștiți.
Dar viața nu poate fi planificată în întregime.
Există lucruri pe care le putem influența și lucruri asupra cărora nu avem control.
Nu putem controla ce gândesc ceilalți despre noi.
Nu putem controla alegerile altor oameni.
Nu putem controla toate schimbările care apar în viața noastră.
Nu putem controla timpul și nici nu putem ști întotdeauna ce va aduce ziua de mâine.
Și poate că una dintre cele mai importante forme de maturizare este să învățăm să facem diferența dintre ce depinde de noi și ce nu depinde de noi.
Depinde de mine cum aleg să răspund.
Depinde de mine dacă fac următorul pas.
Depinde de mine dacă cer ajutor.
Depinde de mine dacă am grijă de corpul meu, dacă îmi respect limitele și dacă aleg să rămân aproape de valorile mele.
Dar nu depinde întotdeauna de mine rezultatul.
Aici poate apărea un alt fel de putere: încrederea.
Încrederea nu înseamnă să știu sigur că totul va ieși exact așa cum îmi doresc.
Înseamnă să pot merge înainte chiar și atunci când nu am toate răspunsurile.
Să fac ceea ce ține de mine și să accept că restul se va așeza în ritmul lui.
Pentru mine, credința poate însemna și acest lucru.
Să spun:
„Fac partea mea și las restul în mâinile lui Dumnezeu.”
Nu este renunțare.
Este o formă de acceptare.
Este să muncesc, să învăț, să încerc, să cer ajutor, să mă rog și să continui, fără să încerc să controlez fiecare detaliu al vieții mele.
Uneori vrem să vedem întregul drum înainte de a porni.
Dar poate că nu avem nevoie de întregul drum.
Poate avem nevoie doar de următorul pas.
Și apoi de următorul.
Unele răspunsuri vin la timpul lor.
Unele uși se deschid atunci când nu ne așteptăm.
Unele lucruri pe care astăzi nu le înțelegem pot căpăta sens mai târziu.
Până atunci, putem rămâne prezenți.
Putem face ceea ce depinde de noi.
Putem avea răbdare.
Putem păstra speranța.
Și putem lăsa un spațiu pentru credință.
Nu trebuie să controlez totul pentru a merge înainte.
Pot să nu știu încă ce va fi și, în același timp, să aleg să am încredere.
În mine.
În proces.
În viață.
În Dumnezeu.
Mă ascult.
Mă înțeleg.
Mă respect.
Și învăț să am încredere.
Ce pot face astăzi pentru ceea ce depinde de mine și ce aleg să las în mâinile lui Dumnezeu?
