Îmi dau voie să am încredere în ceea ce se construiește în timp.
Uneori vrem să vedem imediat rezultatul.
Vrem să știm că am ales bine, că drumul pe care mergem este cel potrivit și că lucrurile se vor așeza exact așa cum ne dorim.
Ne este greu să așteptăm atunci când nu avem certitudini.
Ne dorim răspunsuri.
Semne.
Confirmări.
Dar viața nu ne oferă întotdeauna răspunsurile atunci când le cerem.
Unele lucruri se construiesc în liniște.
Unele răspunsuri apar mai târziu.
Unele drumuri se clarifică abia după ce începem să mergem.
A avea încredere nu înseamnă să știu ce se va întâmpla.
Înseamnă să accept că nu pot vedea întotdeauna imaginea întreagă.
Pot să văd doar următorul pas.
Și poate că este suficient.
Pot să fac ceea ce ține de mine.
Pot să aleg cu grijă.
Pot să muncesc pentru ceea ce îmi doresc.
Pot să cer ajutor.
Pot să mă rog.
Pot să fiu atentă la ceea ce simt.
Pot să fac un pas și apoi să las lucrurile să se așeze în timpul lor.
Poate că uneori ceea ce pare o întârziere este, de fapt, o perioadă de pregătire.
Poate că un drum care se închide mă conduce către unul pe care încă nu îl văd.
Poate că o perioadă în care nimic nu pare să se întâmple îmi oferă timpul necesar pentru a deveni omul care poate primi ceea ce își dorește.
Nu tot ceea ce întârzie este pierdut.
Unele lucruri au nevoie de timp pentru a se maturiza.
La fel ca în natură.
O sămânță nu devine copac peste noapte.
O floare nu apare pentru că o grăbim.
Există un timp pentru rădăcini, un timp pentru creștere și un timp pentru înflorire.
Poate că și viața mea are astfel de perioade.
Perioade în care nu văd rezultate, dar în care ceva se construiește.
Perioade în care trebuie să am răbdare.
Perioade în care sunt chemată să continui fără să știu exact unde mă va duce drumul.
Credința poate însemna și acest lucru:
să continui să merg înainte chiar și atunci când nu văd încă rezultatul.
Să păstrez speranța.
Să rămân deschisă.
Să nu renunț la mine doar pentru că lucrurile nu se întâmplă în ritmul pe care mi l-am imaginat.
Nu pot controla tot ceea ce se întâmplă.
Dar pot controla felul în care aleg să merg mai departe.
Pot să aleg răbdarea în locul grabei.
Încrederea în locul fricii.
Prezența în locul anticipării permanente.
Îmi dau voie să nu am toate răspunsurile astăzi.
Îmi dau voie să nu știu exact când și cum se va întâmpla.
Îmi dau voie să las loc pentru ceea ce încă nu pot vedea.
Poate că unele dintre cele mai importante lucruri din viața mea se construiesc chiar acum, în liniște, fără să le pot vedea încă.
Și poate că nu am nevoie să forțez.
Am nevoie doar să continui.
Să fac următorul pas.
Să am grijă de ceea ce pot controla și să las restul în mâinile lui Dumnezeu, ale vieții și ale timpului.
Am încredere în proces.
Am încredere în timpul potrivit.
Am încredere că nu trebuie să înțeleg totul acum.
Uneori, credința înseamnă pur și simplu să mergi mai departe cu inima deschisă, chiar și atunci când drumul nu este încă vizibil.
Ce lucru din viața ta ai nevoie, astăzi, să lași să se construiască în timpul lui?
