Am început să văd mai mult ceea ce este bine în viața mea.
Mult timp am fost atât de concentrat(ă) asupra lucrurilor care îmi lipseau, încât uitam să le observ pe cele pe care le aveam deja.
Mă gândeam la ceea ce nu reușisem încă, la ceea ce aș fi vrut să fie diferit și la lucrurile pe care le vedeam la ceilalți și mi le doream și eu.
Parcă niciodată nu era suficient.
Dacă reușeam ceva, mă gândeam deja la următorul obiectiv. Dacă primeam ceva frumos de la viață, mă bucuram puțin și apoi îmi mutam atenția spre altceva.
Până când am început să mă întreb:
„Oare câte lucruri bune din viața mea au devenit atât de obișnuite, încât am încetat să le mai apreciez?”
Am început să observ mai mult.
Oamenii care îmi sunt aproape.
Conversațiile care îmi aduc bucurie.
Momentele în care mă simt bine.
Libertatea de a alege, de a învăța și de a încerca lucruri noi.
Posibilitatea de a face planuri și de a construi ceva care contează pentru mine.
Am înțeles că nu trebuie să se întâmple ceva extraordinar pentru a avea motive de bucurie.
Uneori, lucrurile cele mai valoroase sunt chiar cele pe care le considerăm firești.
Nu înseamnă că am renunțat la dorințele mele sau că nu mai vreau să evoluez.
Încă am obiective. Încă sunt lucruri pe care vreau să le schimb și experiențe pe care vreau să le trăiesc.
Dar nu mai vreau să amân bucuria până când voi ajunge acolo unde mi-am propus.
Nu vreau să aștept să pierd un om pentru a-i aprecia prezența.
Nu vreau să aștept să îmi fie greu pentru a înțelege valoarea liniștii.
Nu vreau să aștept un moment special pentru a mă bucura de o zi obișnuită.
Învăț să fiu prezent(ă).
Să observ.
Să spun „mulțumesc”.
Să arăt oamenilor că îi apreciez.
Să mă bucur de ceea ce am, fără să renunț la ceea ce îmi doresc să construiesc.
Am descoperit că aprecierea nu schimbă neapărat ceea ce se întâmplă în jurul meu, dar poate schimba felul în care trăiesc ceea ce mi se întâmplă.
Când încep să observ și ceea ce este bine, nu mai las nemulțumirile să ocupe tot spațiul.
Învăț să mă bucur de prezent, chiar dacă încă există lucruri pe care vreau să le îmbunătățesc.
Astăzi văd mai multe motive de recunoștință, mai multe momente care merită trăite și mai multe lucruri pe care nu vreau să le mai consider de la sine înțelese.
Am început să înțeleg că nu trebuie să am tot ceea ce îmi doresc pentru a aprecia ceea ce am deja.
