A nu face totul singur!
Nevoia de control este adesea legată de convingerile:
„Dacă nu fac eu, nu se face.”
„Dacă mă bazez pe alții, risc.”
Aceste convingeri apar, de multe ori, din experiențe în care:
- nu ai fost susținut(ă)
- a trebuit să te descurci singur(ă)
- ai învățat că sprijinul nu e sigur
👉 Controlul devine o strategie de supraviețuire, nu o alegere.
Sprijinul este opusul controlului excesiv.
Nu pentru că renunți la responsabilitate,
ci pentru că nu mai porți totul singur.
De ce este greu să ceri sprijin?
- teama de a părea slab(ă)
- frica de a fi o povară
- neîncrederea că vei fi înțeles/înțeleasă
- obișnuința de a face totul singur(ă)
👉 A cere sprijin nu înseamnă că nu poți.
👉 Înseamnă că nu mai vrei să te epuizezi.
Cum arată lipsa sprijinului?
- faci prea mult
- nu delegi emoțional (doar funcțional)
- te simți singur(ă) chiar și printre oameni
- controlul crește odată cu oboseala
Exemplu:
Spui „e ok” când, de fapt, nu este.
- spui ce ai nevoie
- accepți ajutor fără vinovăție
- împarți responsabilitatea emoțională
- te lași văzut(ă)
Exemplu:
„Am nevoie de ajutor.”
„Nu pot singur(ă) acum.”
„Poți fi aici cu mine?”
A face totul singur(ă) nu este forță.
Este adaptare la lipsa de sprijin.
Sprijinul real creează:
- siguranță
- calm
- reducerea controlului
👉 Când nu mai ești singur(ă), controlul nu mai e necesar.
Exercițiu practic – Ziua 20
Un pas mic spre sprijin
Alege azi un lucru mic:
- să ceri ajutor
- să spui ce simți
- să recunoști că îți este greu
Nu explica excesiv.
Nu justifica.
Doar observă:
- ce se întâmplă în corp
- ce frică apare
- ce se relaxează după
Întrebări de autoobservare:
- Unde insist să fac totul singur(ă)?
- Ce cred că s-ar întâmpla dacă aș cere sprijin?
- Cui i-aș putea spune azi „am nevoie de tine”?
Nu ai fost făcut(ă) să duci totul singur(ă).
Ai fost făcut(ă) pentru relație.
Sprijinul nu te slăbește.
Te reglează!
Florentina Gaspar - Nutritionist & Master Health Coach 