MIERCURI – Emoții

Emoțiile reprimate nu dispar. Se acumulează.

Poate ai învățat, în timp, să mergi mai departe fără să te oprești. Să nu arăți ce simți. Să „ții în tine” ca să nu deranjezi, ca să nu pari vulnerabil, ca să poți funcționa. La suprafață, pare că totul este sub control.

Dar emoțiile nu funcționează astfel.
Le împingi. Le ignori. Le amâni.Dar ele rămân.

Se așază în corp – sub formă de tensiune, respirație superficială, oboseală constantă.

Apar în reacții – iritare, impulsivitate, retragere. Se simt în energie – lipsă de claritate, senzația că „ceva nu e în regulă”, chiar dacă nu poți spune exact ce.

A reprima nu înseamnă a rezolva. Înseamnă a păstra.
Când începi să le permiți să existe, începi să te eliberezi.

Nu este nevoie să faci ceva complicat. Nu este nevoie să analizezi excesiv fiecare emoție. Primul pas este recunoașterea. Să observi ce este acolo, fără să te judeci.

Poate este tristețe pe care ai ignorat-o.Poate este furie pe care ai considerat-o nepotrivită.Poate este teamă pe care ai încercat să o controlezi.

Oricare ar fi, emoția are nevoie de spațiu, nu de respingere.
Când îi permiți să existe, începi să creezi o relație diferită cu tine. Nu mai fugi. Nu mai eviți. Devii prezent. Iar această prezență aduce, treptat, claritate și ușurare.

Nu înseamnă că emoția dispare instant. Dar nu mai este blocată. Nu mai este împinsă în adânc. Se mișcă, se transformă.

În timp, corpul se relaxează. Reacțiile devin mai conștiente. Energia începe să revină.

Ce ai ținut în tine în ultima perioadă?

Nu trebuie să ai un răspuns perfect. Este suficient să îți pui această întrebare și să rămâi câteva momente cu ea.

Acolo începe procesul real: nu în control, ci în acceptare.