MIERCURI – Emoții

Nu confunda liniștea cu lipsa emoțiilor

Uneori credem că suntem bine doar atunci când nu mai simțim nimic intens.

Când nu mai suntem supărați.
Când nu ne mai este teamă.
Când nu mai suntem triști.
Când totul este „sub control”.

Dar liniștea emoțională nu înseamnă absența emoțiilor.

Înseamnă să poți simți ceea ce apare fără să fii dominat(ă) de acel sentiment.

Viața nu poate fi permanent calmă. Vor exista zile dificile, conversații care ne rănesc, schimbări pe care nu le-am ales, pierderi, dezamăgiri și momente de nesiguranță.

Scopul nu este să eliminăm aceste experiențe.

Scopul este să dezvoltăm capacitatea de a rămâne prezenți atunci când ele apar.

Poate că ai observat că uneori încerci să pari bine chiar atunci când nu ești.

Spui „sunt bine” pentru că nu vrei să explici.

Zâmbești pentru că nu vrei să îi îngrijorezi pe ceilalți.

Continui să faci ceea ce ai de făcut pentru că simți că nu ai timp să te oprești.

Dar emoțiile ignorate nu dispar întotdeauna.

Uneori se transformă în tensiune, iritabilitate, oboseală sau retragere.

De aceea, este important să îți creezi momente în care să fii sincer(ă) cu tine.

Nu trebuie să explici nimănui.

Poți doar să recunoști:

„Astăzi sunt trist.”

„Astăzi sunt obosit.”

„Mi-e teamă.”

„Sunt dezamăgit.”

„Sunt copleșit.”

A recunoaște ceea ce simți nu înseamnă să te lași condus(ă) de emoție.

Înseamnă să nu mai consumi energie încercând să demonstrezi că ea nu există.

După ce recunoști emoția, poți întreba:

„De ce am nevoie acum?”

Poate ai nevoie de odihnă.

Poate ai nevoie să vorbești cu cineva.

Poate ai nevoie de o limită.

Poate ai nevoie să ieși puțin din mediul în care te afli.

Poate ai nevoie pur și simplu de timp.

Această întrebare schimbă perspectiva.

Nu mai încerci doar să scapi de emoție.

Începi să cauți nevoia din spatele ei.

Și aici apare o formă importantă de grijă față de tine.

Nu toate emoțiile cer o soluție imediată.

Unele cer timp.

Unele cer acceptare.

Unele cer o conversație.

Unele cer o schimbare.

Iar unele trec pur și simplu atunci când le-ai permis să fie simțite.

Să fii bine nu înseamnă să fii fericit(ă) în fiecare zi.

Înseamnă să poți trece printr-o gamă întreagă de emoții fără să îți pierzi legătura cu tine.

Poți fi trist și, în același timp, să ai grijă de tine.

Poți fi speriat și totuși să faci un pas înainte.

Poți fi furios și să alegi să nu rănești.

Poți fi dezamăgit și să continui.

Asta înseamnă maturitate emoțională.

Nu absența emoțiilor.

Ci capacitatea de a le simți, de a le înțelege și de a alege cum răspunzi.

Întrebarea de astăzi:

Ce simt cu adevărat astăzi și de ce am nevoie, dincolo de ceea ce arăt celorlalți?

Leave a comment