„Pot să simt fără să reacționez imediat.”
Emoțiile fac parte din noi.
Uneori ne aduc bucurie, liniște și recunoștință. Alteori apar furia, frica, tristețea, dezamăgirea sau frustrarea.
Și, de multe ori, când o emoție este puternică, avem impresia că trebuie să facem ceva imediat.
Să răspundem.
Să plecăm.
Să spunem ce gândim.
Să trimitem acel mesaj.
Să luăm o decizie.
Dar emoția și acțiunea nu sunt același lucru.
Pot să simt ceva fără să acționez imediat în funcție de acel sentiment.
Imaginează-ți că cineva spune ceva care te rănește.
Prima reacție poate fi furia.
Este firesc.
Dar furia nu îți spune neapărat ce trebuie să faci în acel moment.
Poți să răspunzi impulsiv.
Sau poți să faci o pauză.
Să respiri.
Să lași câteva minute să treacă.
Să observi ce se întâmplă în interiorul tău.
Și apoi să alegi.
Acest mic spațiu dintre ce simți și ceea ce faci poate schimba foarte mult felul în care relaționezi cu tine și cu ceilalți.
Poate că ai nevoie să spui:
„M-a deranjat ceea ce ai spus.”
Poate ai nevoie să pui o limită.
Poate ai nevoie să pleci dintr-o situație.
Dar poți face toate acestea fără să fii condus(ă) de impuls.
Primul pas este să numești emoția.
„Sunt furios.”
„Sunt trist.”
„Îmi este teamă.”
„Mă simt respins.”
„Sunt dezamăgit.”
Când poți spune ce simți, începi să creezi puțină distanță între tine și emoție.
Nu mai ești doar „furia”.
Ești persoana care observă:
„Acum simt furie.”
Apoi poți întreba:
„Ce încearcă această emoție să îmi spună?”
Poate furia îți arată că o limită a fost depășită.
Poate tristețea îți arată că ceva important pentru tine s-a pierdut.
Poate frica îți arată că ai nevoie de siguranță.
Poate frustrarea îți arată că ceva nu funcționează așa cum ai nevoie.
Emoțiile pot fi informații valoroase.
Dar ele nu trebuie să devină șeful tău.
Nu este nevoie să le reprimi.
Nici să te judeci pentru că le simți.
Poți spune:
„Îmi permit să simt ceea ce simt, dar aleg cu atenție ce fac mai departe.”
Uneori, răspunsul este să ieși la o plimbare.
Alteori să respiri câteva minute.
Să scrii.
Să vorbești cu cineva.
Sau pur și simplu să aștepți până când intensitatea emoției scade.
Nu toate deciziile trebuie luate în momentul în care emoția este cea mai puternică.
Ai voie să spui:
„Revin la această discuție când sunt pregătit(ă).”
Asta nu este slăbiciune.
Este reglare emoțională.
Și este o abilitate care se poate învăța.
Nu poți controla întotdeauna prima emoție care apare.
Dar poți învăța să creezi acel spațiu în care să alegi răspunsul.
Pot să simt.
Pot să respir.
Pot să aleg.
Întrebarea de astăzi:
Ce simt acum și ce pot alege să fac cu ceea ce simt?
Florentina Gaspar - Nutritionist & Master Health Coach 