„Aleg să îmi folosesc corpul, nu să lupt împotriva lui.”
Când auzim cuvântul „mișcare”, ne gândim adesea la sport, antrenamente, calorii arse și kilograme pierdute.
Poate că este timpul să schimbăm puțin perspectiva.
Corpul nostru nu este un adversar împotriva căruia trebuie să luptăm.
Este partenerul nostru de drum.
Ne poartă prin viață în fiecare zi.
Ne permite să mergem, să urcăm scări, să dansăm, să călătorim, să ne îmbrățișăm oamenii dragi, să lucrăm, să explorăm și să facem lucrurile care ne aduc bucurie.
De aceea, mișcarea poate fi mai mult decât un instrument pentru schimbarea aspectului fizic.
Poate fi o formă de recunoștință și grijă.
În loc să spun:
„Trebuie să fac sport pentru că trebuie să slăbesc”,
pot spune:
„Aleg să mă mișc pentru că vreau să îmi susțin corpul.”
Este o diferență importantă.
Când mișcarea vine din pedeapsă, devine o obligație.
Când vine din grijă, poate deveni o parte firească a vieții.
Nu trebuie să alergi dacă nu îți place să alergi.
Nu trebuie să mergi la sală dacă nu te simți bine acolo.
Poți merge pe jos.
Poți dansa.
Poți înota.
Poți merge cu bicicleta.
Poți face exerciții de forță.
Poți face mobilitate.
Poți să te joci.
Poți să te plimbi prin natură.
Important este să găsești o formă de mișcare care îți place suficient de mult încât să o poți repeta.
Și nu trebuie să începi cu mult.
Zece minute sunt un început.
O plimbare după masă este un început.
Câteva exerciții dimineața sunt un început.
Să te ridici mai des de pe scaun este un început.
Nu subestima pașii mici.
Corpul răspunde la ceea ce faci în mod repetat.
Iar consecvența este mai importantă decât perfecțiunea.
Vor exista zile în care vei avea energie și zile în care vei fi obosit(ă).
În unele zile vei face un antrenament complet.
În altele vei face doar o plimbare.
Ambele pot avea loc în aceeași viață.
Nu trebuie să transformi mișcarea într-o altă sursă de presiune.
Ascultă-ți corpul.
Învață să faci diferența dintre disconfortul normal al efortului și durerea care îți spune să te oprești.
Respectă limitele corpului și construiește treptat.
Și, mai ales, nu te compara.
Corpul tău are propria lui istorie.
Poate ai stat mult timp fără să faci mișcare.
Poate ai avut perioade în care ai fost foarte activ(ă).
Poate acum ești într-un punct diferit.
Nu contează de unde pornește altcineva.
Contează de unde pornești tu.
Întreabă-te nu doar:
„Cât trebuie să fac?”
Ci:
„Cum vreau să mă simt în corpul meu peste un an?”
Mai puternic(ă)?
Mai mobil(ă)?
Mai energic(ă)?
Mai liber(ă)?
Răspunsul tău poate deveni motivul pentru care alegi să te miști astăzi.
Nu trebuie să lupți împotriva corpului tău.
Poți să lucrezi împreună cu el.
Un pas.
Apoi încă unul.
Și încă unul.
Întrebarea de astăzi:
Ce aleg să fac astăzi pentru corpul meu, pentru că vreau să mă simt bine în el?
Florentina Gaspar - Nutritionist & Master Health Coach 