Îmi respect limitele corpului meu.
Mișcarea este o formă de grijă față de corpul meu. Nu este o pedeapsă, nu este o obligație și nu este o competiție cu ceilalți sau cu mine însămi.
Uneori credem că, pentru a avea rezultate, trebuie să ne împingem mereu dincolo de limite. Să mai facem o repetare, să mai alergăm câteva minute, să continuăm chiar dacă suntem obosiți.
Dar corpul nostru vorbește.
Respirația se schimbă. Mușchii obosesc. Ritmul încetinește. Apare tensiunea. Uneori apare durerea. Toate acestea sunt informații pe care merită să le ascultăm.
A-mi respecta limitele nu înseamnă să evit efortul sau să renunț atunci când devine dificil. Înseamnă să învăț diferența dintre provocare și forțare.
Pot să îmi provoc corpul să devină mai puternic, dar pot să îi ofer și timp pentru recuperare. Pot să cresc treptat intensitatea și să accept că progresul nu arată la fel în fiecare zi.
Uneori pot face un antrenament mai intens.
Alteori, corpul meu poate avea nevoie de o plimbare, de câteva exerciții ușoare, de întinderi sau pur și simplu de odihnă.
Și toate aceste alegeri pot face parte dintr-o relație sănătoasă cu mișcarea.
Somnul, stresul, alimentația, nivelul de energie și starea emoțională influențează felul în care mă simt și felul în care mă pot mișca.
De aceea, întrebarea nu este întotdeauna:
„Cât de mult pot să fac?”
Uneori întrebarea mai potrivită este:
„De ce are nevoie corpul meu astăzi?”
Poate are nevoie să fie pus în mișcare.
Poate are nevoie de o provocare.
Poate are nevoie de o pauză.
A asculta aceste semnale nu înseamnă că sunt slab(ă) sau că nu am suficientă voință. Înseamnă că am început să îmi cunosc corpul.
Odihna face parte din progres. Recuperarea face parte din antrenament. Iar o zi în care aleg să încetinesc nu anulează toate zilele în care am făcut efort.
Mișcarea nu trebuie să fie o luptă cu mine însămi.
Poate fi o conversație cu propriul corp.
Eu îi ofer mișcare, iar el îmi oferă semnale.
Eu îl provoc, dar îl și ascult.
Eu cresc, dar îi respect ritmul.
Nu trebuie să îmi demonstrez valoarea prin cât de mult pot suporta.
Pot deveni mai puternic(ă) și învățând să mă opresc la timp.
Îmi respect limitele corpului meu.
Pentru că atunci când îmi ascult corpul, nu renunț la progres. Construiesc un mod de a mă mișca pe care îl pot păstra pe termen lung.
