Îmi respect emoțiile, chiar și atunci când sunt incomode.
Emoțiile nu apar fără motiv.
Uneori vin liniștit, alteori ne surprind și ne copleșesc. Bucuria, tristețea, furia, frica, dezamăgirea, rușinea sau vinovăția fac parte din experiența noastră umană.
De multe ori am învățat să ascundem emoțiile care ne fac să ne simțim inconfortabil. Să spunem „sunt bine” atunci când nu suntem. Să nu plângem. Să nu arătăm că ne doare. Să mergem mai departe și să ne comportăm ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Dar ceea ce simțim nu dispare doar pentru că alegem să nu privim.
O emoție ignorată poate continua să se manifeste prin tensiune, neliniște, iritare, oboseală sau prin felul în care reacționăm în relațiile cu ceilalți.
A-mi respecta emoțiile nu înseamnă să reacționez la fiecare dintre ele. Nu înseamnă să spun tot ce simt, imediat, sau să las furia, frica ori tristețea să ia decizii în locul meu.
Înseamnă să mă opresc și să ascult.
Pot să mă întreb:
„Ce simt acum?”
„Ce a declanșat această emoție?”
„Ce încearcă să îmi spună?”
„De ce am nevoie în acest moment?”
Poate am nevoie de odihnă. Poate am nevoie să spun „nu”. Poate am nevoie de o conversație sinceră. Poate am nevoie să mă retrag pentru câteva momente. Sau poate am nevoie pur și simplu să îmi permit să simt fără să încerc imediat să schimb ceea ce se întâmplă.
Nu toate emoțiile trebuie rezolvate pe loc.
Uneori trebuie doar ascultate.
Pot să simt furie și să aleg să nu rănesc.
Pot să simt frică și să aleg să fac un pas mic înainte.
Pot să fiu trist(ă) și să îmi ofer timp.
Pot să fiu dezamăgit(ă) și să încerc să înțeleg ce îmi arată această experiență.
Emoțiile sunt informații. Nu sunt greșeli și nu sunt slăbiciuni.
Ele nu definesc cine sunt.
Îmi pot respecta emoțiile fără să le permit să îmi conducă întreaga viață.
Pot să le observ, să le înțeleg și apoi să aleg cum vreau să răspund.
Poate că uneori cea mai sănătoasă limită este să spun:
„Astăzi nu pot.”
„Am nevoie de timp.”
„M-a rănit ceea ce s-a întâmplat.”
„Nu vreau să continui această conversație acum.”
„Am nevoie să mă ascult.”
A-mi respecta emoțiile înseamnă și a-mi respecta limitele interioare.
Nu trebuie să fiu mereu bine.
Nu trebuie să ascund ceea ce simt pentru a fi acceptată.
Îmi dau voie să simt.
Îmi dau voie să ascult.
Îmi dau voie să înțeleg.
Iar după ce ascult ceea ce se întâmplă în interiorul meu, pot alege conștient cum vreau să răspund.
Pentru că respectul față de mine începe și cu felul în care aleg să mă port cu ceea ce simt.
