Îmi respect timpul și energia.
Am învățat să ofer.
Să fiu disponibil(ă), să ajut, să răspund, să rezolv, să fiu acolo pentru ceilalți. De multe ori, facem toate acestea cu cele mai bune intenții. Ne dorim să fim de folos, să nu dezamăgim și să îi sprijinim pe cei din jur.
Dar, uneori, în timp ce avem grijă de toate și de toți, uităm de noi.
Uităm că și timpul nostru are valoare.
Uităm că și energia noastră este limitată.
Uităm că nu trebuie să fim disponibili în fiecare moment pentru a fi oameni buni.
A-mi respecta timpul și energia înseamnă să accept că nu pot face totul și nu pot fi peste tot.
Există zile în care am energie să ofer.
Există zile în care am nevoie să mă retrag.
Există momente în care pot ajuta și momente în care trebuie să mă opresc.
Și ambele sunt în regulă.
Nu trebuie să mă simt vinovat(ă) pentru că am nevoie de odihnă. Nu trebuie să mă justific pentru că aleg liniștea. Nu trebuie să răspund imediat tuturor. Nu trebuie să fiu prezent(ă) peste tot.
Uneori, cel mai sănătos lucru pe care îl pot face este să mă opresc și să mă întreb:
„Unde îmi este energia astăzi?”
„Ce merită atenția mea?”
„Ce pot lăsa pentru mai târziu?”
„Ce nu mai este responsabilitatea mea?”
Credința mă poate ajuta să înțeleg că nu totul depinde de mine.
Pot să fac ceea ce ține de mine și să las restul în mâinile lui Dumnezeu.
Pot să mă rog pentru ceea ce nu pot controla.
Pot să am încredere că unele lucruri se vor așeza la timpul lor, fără să încerc să le forțez.
Nu orice problemă trebuie rezolvată de mine.
Nu orice nevoie a celorlalți trebuie să devină responsabilitatea mea.
Nu orice situație are nevoie de intervenția mea imediată.
Uneori, credința înseamnă și să știu când să fac un pas înainte și când să fac un pas înapoi.
Timpul meu este o resursă.
Energia mea este o resursă.
Iar felul în care aleg să le folosesc spune multe despre ceea ce este important pentru mine.
A-mi proteja timpul și energia nu înseamnă să devin indiferentă.
Nu înseamnă să iubesc mai puțin.
Înseamnă să învăț să ofer fără să mă golesc.
Pentru că atunci când sunt mereu epuizat(ă), nu mai pot fi cu adevărat prezentă nici pentru mine, nici pentru ceilalți.
Îmi respect timpul.
Îmi respect energia.
Îmi respect ritmul.
Îmi permit să mă opresc.
Îmi permit să aleg.
Îmi permit să las unele lucruri pentru mai târziu.
Și am încredere că nu trebuie să fac totul astăzi.
Unele lucruri pot aștepta.
Iar eu am voie să mă odihnesc, să mă rog, să respir și să las viața să își urmeze cursul.
