Aleg să am încredere în ceea ce nu pot controla.
Există lucruri în viață pe care le pot planifica, organiza și influența. Dar există și lucruri pe care nu le pot controla, indiferent cât de mult aș încerca.
Nu pot controla alegerile celorlalți.
Nu pot controla ce se va întâmpla mâine.
Nu pot controla toate rezultatele.
Nu pot controla schimbările, pierderile sau momentele neașteptate.
Și, uneori, tocmai încercarea de a controla ceea ce nu depinde de mine îmi consumă cea mai multă energie.
Poate mă gândesc continuu la ce ar putea merge rău. Încerc să anticipez fiecare situație. Reiau conversații în minte. Caut răspunsuri înainte ca întrebările să apară.
Controlul îmi poate da impresia că sunt în siguranță.
Dar nu îmi poate garanta că lucrurile vor merge așa cum vreau.
De aceea, pot învăța să fac diferența dintre ceea ce depinde de mine și ceea ce nu depinde de mine.
Depinde de mine cum aleg să mă comport.
Depinde de mine ce spun.
Depinde de mine ce limite pun.
Depinde de mine ce fac cu timpul și energia mea.
Dar nu depinde de mine cum vor reacționa ceilalți, ce decizii vor lua sau ce se va întâmpla în fiecare zi.
Acolo începe încrederea.
Încrederea nu înseamnă să știu că totul va fi exact așa cum îmi doresc. Înseamnă să cred că, indiferent ce va apărea, voi putea găsi o cale de a merge mai departe.
Pot să nu am toate răspunsurile.
Pot să nu cunosc următorul pas.
Pot să merg înainte chiar și atunci când nu văd întregul drum.
Pentru mine, credința poate însemna să păstrez un spațiu pentru ceea ce nu înțeleg încă.
Să cred că unele lucruri se așază la timpul lor.
Să accept că nu toate întârzierile sunt pierderi.
Că nu orice ușă închisă este un sfârșit.
Că uneori un drum diferit mă poate duce într-un loc în care nu m-aș fi gândit să ajung.
Pot să mă întreb:
„Ce depinde de mine?”
„Ce nu depinde de mine?”
„Unde îmi consum energia încercând să controlez?”
„Ce aș putea lăsa, măcar puțin, în seama vieții?”
A renunța la control nu înseamnă să renunț la responsabilitate.
Înseamnă să fac partea mea cât pot de bine și apoi să accept că rezultatul nu este întotdeauna în mâinile mele.
Pot să aleg să am încredere în Dumnezeu, în viață, în procesul prin care trec sau, pur și simplu, în capacitatea mea de a face față necunoscutului.
Nu am nevoie să știu tot drumul pentru a face următorul pas.
Uneori este suficient să știu care este pasul de acum.
Fac ceea ce ține de mine. Las să plece ceea ce nu pot controla. Și aleg să am încredere în drumul meu.
