Învăț să înțeleg ce simt.
De câte ori ai spus „Sunt bine”, deși în interiorul tău se întâmpla cu totul altceva?
Poate erai obosită. Poate te enervase ceva. Poate simțeai tristețe, frică, dezamăgire sau neliniște.
Și totuși ai continuat.
Ai făcut ce trebuia făcut. Ai zâmbit. Ai mers mai departe.
Uneori devenim atât de obișnuiți să funcționăm, încât uităm să ne mai întrebăm cum suntem cu adevărat.
Emoțiile nu sunt slăbiciuni.
Ele fac parte din experiența noastră umană și ne pot oferi informații importante despre ceea ce se întâmplă în interiorul nostru și în relația noastră cu lumea.
Furia poate apărea atunci când simțim că o limită ne-a fost încălcată.
Tristețea poate însoți o pierdere, o dezamăgire sau o despărțire.
Frica poate semnala că avem nevoie de siguranță.
Frustrarea poate apărea atunci când ceva important pentru noi nu se întâmplă așa cum ne dorim.
Anxietatea ne poate arăta că trăim prea mult în anticiparea unui viitor pe care încercăm să îl controlăm.
Dar o emoție este informație, nu o comandă.
Faptul că sunt furioasă nu înseamnă că trebuie să rănesc.
Faptul că sunt tristă nu înseamnă că trebuie să mă izolez.
Faptul că îmi este teamă nu înseamnă că trebuie să renunț.
Între ceea ce simțim și ceea ce facem există un spațiu.
Uneori este foarte mic.
Dar îl putem crea.
Putem face o pauză.
Putem respira.
Putem numi emoția.
Putem observa ce s-a întâmplat înainte să apară.
Putem întreba:
„Ce încearcă această emoție să îmi spună?”
Poate am nevoie de odihnă.
Poate am nevoie să spun „nu”.
Poate am nevoie să cer ajutor.
Poate am nevoie să vorbesc despre ceea ce mă doare.
Poate am nevoie să accept că ceva nu poate fi schimbat.
Când începem să ne ascultăm emoțiile, nu înseamnă că le permitem să ne conducă viața.
Înseamnă că încetăm să mai luptăm cu noi înșine.
Nu mai trebuie să ascundem ceea ce simțim, să ne judecăm pentru emoțiile noastre sau să ne grăbim să le facem să dispară.
Putem spune:
„Simt ceea ce simt.
Mă ascult.
Încerc să înțeleg.
Apoi aleg cum răspund.”
Această pauză dintre emoție și reacție poate schimba multe.
Poate transforma un conflict într-o conversație.
O izbucnire într-o limită exprimată clar.
O decizie impulsivă într-o alegere conștientă.
Și, poate cel mai important, ne poate apropia de noi.
Pentru că a ne înțelege emoțiile înseamnă, într-un fel, a ne înțelege mai bine nevoile, valorile și limitele.
Nu trebuie să fim bine tot timpul.
Avem voie să simțim.
Avem voie să nu avem răspunsul imediat.
Avem voie să facem o pauză.
Mă ascult. Mă înțeleg. Mă respect.
Ce simt astăzi și ce nevoie încearcă această emoție să îmi arate?
