SÂMBĂTĂ – Testimonial

„Am învățat să am răbdare cu mine…”

Una dintre cele mai dificile lecții pe care le avem de învățat este aceea de a avea răbdare cu noi înșine.

Suntem adesea mult mai înțelegători cu ceilalți decât suntem cu propria persoană. Atunci când cineva drag trece printr-o perioadă dificilă, îl încurajăm, îi oferim sprijin și îi spunem că este normal să aibă nevoie de timp.

În schimb, atunci când noi greșim, întârziem sau nu obținem rezultatele dorite, devenim propriii noștri critici.

Una dintre clientele mele mi-a spus la începutul colaborării:

„Aveam impresia că nu fac niciodată suficient. Dacă aveam o zi mai puțin bună, simțeam că am eșuat complet. Mă criticam pentru fiecare alegere și eram permanent nemulțumită de mine.”

Această atitudine este mai răspândită decât ne imaginăm.

Mulți oameni trăiesc într-o luptă continuă cu ei înșiși. Se compară cu alții, își impun standarde imposibile și uită să observe progresul pe care l-au făcut deja.

În procesul nostru de lucru am început să explorăm:

• relația cu alimentația;
• gestionarea emoțiilor;
• construirea unor obiceiuri sănătoase;
• modul în care vorbea cu sine;
• nivelul de compasiune pe care și-l oferea.

La început, cea mai mare provocare nu a fost schimbarea alimentației sau a rutinei zilnice.

Cea mai mare provocare a fost să învețe să nu se mai judece atât de aspru.

Să accepte că progresul nu este liniar.

Să accepte că există zile bune și zile mai puțin bune.

Să accepte că schimbarea are nevoie de timp.

Pas cu pas, a început să își schimbe perspectiva.

În loc să se concentreze pe ceea ce nu făcea perfect, a început să observe ceea ce făcea bine.

În loc să se critice pentru fiecare pas greșit, a început să își ofere mai multă blândețe.

În loc să se grăbească, a început să respecte propriul ritm.

Rezultatele au apărut treptat:

• mai multă încredere în sine;
• mai multă răbdare;
• mai puțină vinovăție;
• mai multă liniște interioară;
• o relație mai sănătoasă cu propria persoană.

La un moment dat mi-a spus:

„Nu mai simt că sunt într-o luptă permanentă cu mine. Încep să simt că sunt în aceeași echipă cu mine.”

Această schimbare a fost mai valoroasă decât orice rezultat exterior.

Pentru că adevărata transformare începe atunci când încetezi să te vezi ca pe o problemă care trebuie reparată și începi să te privești ca pe un om care merită înțelegere, respect și timp.

Nu trebuie să te schimbi peste noapte.
Nu trebuie să fii perfect(ă) pentru a progresa.
Ai voie să înveți, să greșești și să crești în ritmul tău.

Astăzi, oprește-te pentru câteva momente și întreabă-te:

Dacă aș vorbi cu mine așa cum vorbesc cu un prieten drag, ce mi-aș spune în această perioadă a vieții mele?